Eram prin anul trei de facultate când mi-a căzut în mână „Doar Dumnezeu şi noi” de Michel Folco: povestea unei familii de călăi din Franţa – de pe la 1600 până la desfiinţarea meseriei de călău. O cronică fictivă, dar bazată pe fapte reale, extrem de precisă şi uneori mult prea realistă în descrieri. Ştiu că am râs şi îmi vine şi acum să râd la una din frazele din carte: un episcop admira la femei şi la iepe aceleaşi calităţi – pieptul lat, crupa înaltă şi chişiţa subţire.
Aşa am devenit interesat de călăi şi în prima vacanţă m-am repezit la Arhivele Judeţene Braşov şi am început să studiez temeinic problema. La Braşov călăi erau exclusiv ţiganii – şi de aici am început să citesc masiv despre istoria ţiganilor. Am o colecţie de vreo 500 de documente privitoare la ţiganii braşoveni dintre anii 1500-1800 şi le tot răsucesc de pe o parte pe alta de mai bine de 10 ani. Sper că în curând să îmi fericesc cititorii cu o carte despre istoria ţiganilor braşoveni.
Până atunci vă recomand „Doar Dumnezeu şi noi” de Michel Folco pe care o puteţi comanda aici, la editura Nemira.
