Săptămânile trecute mă uitam mirat la titlul revistei Historia din chioşcuri: „Avram Iancu, erou sau criminal?”. Apoi am citit articolul care se străduiau să justifice titlul de pe copertă. După ce l-a demitizat pe Vlad Ţepeş, Marius Diaconescu l-a luat la demitizare şi pe Avram Iancu (aici). Îi termină pe rând. Însă de data aceasta a primit un răspuns interesant, care aduce corecţiile necesare. Aici. Nu e chiar aşa cum zice Marius Diaconescu.
Ce mă miră este perpetuarea mitului că Avram Iancu a murit nebun, sărac şi alcoolic. Cu siguranţă nebun şi sărac nu a murit, sunt o mulţime de dovezi documentare în acest sens. Cât şi dacă i-a plăcut să bea, este altă poveste. Teza nebuniei şi sărăciei a fost lansată de presa de la Budapesta pentru a-i distruge imaginea, iar această teză umblă voioasă în continuare prin minţile românilor. Am pus aici un articol care arată că Avram Iancu nu a murit nebun şi sărac.
Personajele noastre istorice nu umblau încheiate la toţi nasturii, erau oameni cu plusuri şi minusuri. Dar nici să ne punem cu ciocanul pe ei şi să preluăm tezele altora despre istoria noastră. Demitizăm la noi, dar hai să demitizăm şi pe la alţii!
P.S. Pe Csibi Barna, care a spânzurat efigia lui Avram Iancu, mai că îl pot înţelege. Omul are nişte convingeri, mai extreme, şi le manifestă cum crede el de cuviinţă. Dar ca un român să-l facă criminal pe Avram Iancu îmi vine foarte greu să înţeleg…
Ce este atît de greu de înţeles?
Banii n-au miros.
Comandă plătită, comandă executată.
Iar românii nu duc lipsă de ticăloşi şi trădători.
Un prieten de-al meu, sărit binişor de vreo 60 de primăveri îmi povesteşte de pe vremea când îşi petrecea vacanţele la ţară, undeva în Apuseni. Într-o zi bunică-su la luat la o plimbare, s-au dus în pădure, au mers vreo două ore până la o poieniţă unde era o buturugă. Pe buturugă moşul a pus nişte mâncare, pită, slană, două cepe, o cană de vin. Se înserase, moşul a pus o lumânare acolo, şi au plecat.
– Pentru ce sunt astea bunicule? a întrebat amicul meu
– Pentru domnul Avrămuţ, i-a răspuns moşul.
Astea se petreceau prin 1960. Mie mi-e tare dragă povestea asta, arată cam ce făceau moţii pentru Avram Iancu.
Diriguitorii care, in realitate, sunt “demolatorii” istoriei si culturii romanilor sunt urmasii unui alt “mare roman” A. Baranga si procedeaza cum le-a zis “inaintasul”. Ce zicea Baranga? “In cultura, domnule, noi nu admitem decat romani prosti sau foarte prosti, cu conditia sa fie cat mai mari lichele!” I.D. Sarbu, Jurnalul unui jurnalist fara jurnal.
Cei care isi bat joc de cultura si istoria romanilor sunt in slujba vremelnicilor diriguitori ai institutiilor care, fiind platite de contribuabilul roman, ar trebui sa respecte adevarul. Dar diriguitorii, in realitate “demolatorii”, istoriei si culturii romanilor sunt urmasii unui alt “mare roman” A. Baranga si procedeaza cum le-a zis “inaintasul”. Ce zicea Baranga? “In cultura, domnule, noi nu admitem decat romani prosti sau foarte prosti, cu conditia sa fie cat mai mari lichele!” I.D. Sarbu, Jurnalul unui jurnalist fara jurnal.
De ce spui ca este o demitizare? Ai studiat tu cat a avut ocazia profesorul Diaconescu sa o faca? Mi-a fost profesor la Facultatea de Istorie si ma bucur ca am avut ocazia sa vad pe unul dintre putinii ce zic limpede si public ca nu e nevoie sa ne facem eroii mai mari decat au fost pentru ca sa ne credem niste grozavi. Unii spun ca este agent maghiar numai pentru faptul ca a studiat arhive istorice prin Budapesta cu o bursa oferita de statul roman. Si ce este rau in acest lucru? Oare nu este nevoie sa vezi si punctul de vedere al celeilalte tabere? El se bazeaza pe izvoare istorice, le compara intre ele, le cerceteaza atent si apoi face corelari logice, nu activeaza pe baza de sentimentalism si patriotism de parada!
Imi aduc aminte cum, la facultate fiind, ne-a intrebat de ce consideram batalia de la Calugareni drept o mare victorie, cand nu a fost decat una tactica? Rumoare in sala, creierele spalate cu manualele mostenite de la comunisti nu puteau accepta crudul adevar. Daca i-am snopit in bataie pe turci, de ce nu am pastrat campul de bataie ca ei sa se retraga? De ce a fost nevoie ca Mihai sa se retraga la Targoviste si apoi tot mai spre munti pana venea ajutorul de la imparatul german? Ne-a zis ca lucrul acesta nu stirbeste cu nimic vitejia lui Mihai si ca este un adevarat erou al romanilor, dar sa nu-l umflam! E greu de acceptat ca la Plevna am atacat intr-o superioritate numerica neta sau ca la Marasesti germanii au atacat in inferioritate? Trebuie sa ne mintim singuri? Nu e suficient ca ne mint strainii destul?
Initial am fost circumspect cu privire la spusele lui Diaconescu, insa apoi am inceput sa studiez singur izvoarele, nu numai ceea ce ni se dadea de citit pe la facultate. Am fost in arhive, in biblioteci, am capatat si surse externe si nu vad pana acum deloc minciuni in ceea ce zice Diaconescu.
Pingback:Dosare Secrete: Nici Avram Iancu nu a murit nebun. Demontarea unei minciuni budapestene. « JurisCult
Pingback:Avram Iancu nu a murit nebun « Platforma Radar
E classica asta cu nebunia. Asa au facut si cu Eminescu.