Gheorghe Gheorghiu Dej a fost stăpân absolut al României comuniste după îndepărtarea grupului Ana Pauker-Vasile Luca din 1952, iniţiator al comunismului naţional, cel care a reuşit să îndepărteze trupele sovietice din România. Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus deschis Moscovei în anii 60, a declanşat un proces de apropiere faţă de Occident continuat de Nicolae Ceauşescu. A ocupat cel mai important post din acele vremuri: acela de secretar general al Partidului Comunist Român. A fost nemilos cu adversarii (Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi fost executat din ordinul său direct, iar Ana Pauker a scăpat la limită de o soartă asemănătoare), s-a dovedit multă vreme a fi credincios Moscovei (şi-a dat tot concursul la zdrobirea rebeliunii maghiare din 1956), în perioada domniei sale s-a petrecut epurarea intelectualităţii româneşti, apogeul crimelor comunismului în România, i-au plăcut femeile şi băutura. A avut o viaţă tumultuoasă, născut la 8 noiembrie 1901 a murit pe 19 martie 1965. Am adunat mai jos o serie de imagini care să ilustreze traseul lui Gheorghe Gheorghiu Dej în viaţă (imaginile provin din fototeca online a comunismului şi arhiva revistei LIFE). Pe mine personal m-a interesat să urmăresc modul în care s-a modificat fizionomia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, cum de la un oarecare electrician CFR din anii 20 a ajuns un lider nemilos, cu o privire de om cu care nu e bine să glumeşti, având la activ anihilarea unor duşmani numeroşi şi la fel de periculoşi ca şi el…
Tinereţea lui Gheorghe Gheorghiu Dej
Gheorghe Gheorghiu Dej în anul 1916, nimic din această imagine nu pare să anunţe viitorul conducător al Republicii Populare Române. Un elev oarecare din Bârlad, nimic mai mult…
În 1928 Gheorghe Gheorghiu Dej era deja angajat al Căilor Ferate Române şi luase legătura cu mişcarea subterană a comuniştilor din România, care pe atunci erau doar o acoperire a spionajului sovietic.
1931 – Parcă Gheorghe Gheorghiu Dej are o privire mai directă, parcă ar şti ceva anume doar el…
Luptător pentru drepturile ceferiştilor
Din 1932 avem o imagine a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în ton cu poziţia sa de lider al ceferiştilor
În 1933, după grevele de la Griviţa, Dej avea să aibă o altă înfăţişare:
Liderul comuniştilor din închisori
În 1934 Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să fie întemniţat pentru participarea la grevele de la atelierele Griviţa
În închisoarea militară de la Craiova
În închisoare Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost poreclit „Bătrânul” şi a exercitat o influenţă majoră asupra comuniştilor români. Imaginea de mai jos datează din 1937
Drumul spre conducere
Portret al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din 1944
Gheorghe Gheorghiu-Dej la 30 august 1944 ţine un discurs în Bucureşti
Gheorghe Gheorghiu-Dej la manifestaţia comunistă de pe stadionul ANEF din 24 septembrie 1944.
În imaginea de mai jos, Gheorghe Gheorghiu-Dej la o manifestare comunistă de la Opera Naţională alături de inamicii săi: Lucreţiu Pătrăşcanu şi Ana Pauker.
În noiembrie 1944 Dej a dat o lovitură de imagine în favoarea comuniştilor arătându-se interesat de soarta minerilor din Valea Jiului. Gheorghe Gheorghiu-Dej a beneficiat de mai multe avantaje faţă de comuniştii trimiş de la Moscova (Ana Pauker, Vasile Luca etc) sau cei intelectuali din România (Lucreţiu Pătrăşcanu): era român şi provenea din rândurile muncitorilor, astfel că de multe ori ataşamentul faţă de el era real.
Vezi şi partea a II a a articolului.
desigur ce forta avea acest om pirpiriu in 1928
de aici lipseste si vasile luca om de mare atasament pentru th.georgescu si ana pauker dar un avertisment penttru basescu si USa
UN ADEVARAT EROU PE CARE SI MOSUL MEU LA LAUDAT CA ERA PRINTRE OAMENII SI CA ORICE INTELECTUAL DE DOI BANI NU AVEA CURAJ SA IL INFRUNTE.
PANA LA URAM OMUL AVEA DREPTATE CA ACELE JIGODII SI HAIMANALE ERAU CONTRA MUNCIOTRIMII CUM SE VEDE SI ACUMA AU MULTE SCOLI DOAR SA FURE NU SA TINA CU OAMENII.
AVEM NEVOIE DE OAMENII CINSTITI SI CARE SA FIE DINTRE CEI DE JOS NU DINTRE CEI INTELECTUALI.
COMUNISTII ERAU MAI SERIOSI DECIT ACESTII DEMOCRATII CARE DUPA CUM VEDEM NU II INTERESEAZA DE MUNCITORI.
IL CONSIDER EROU NATIONAL.
Stai cuminte Sorine , ca nu degeaba exista intelectualii pe planeta asta .
Daca nu erau ei , oamenii muncii stateau si acum cu instrumente de piatra necioplita in mana pe langa maciuca proprie, garantat ! Totusi iti dau dreptate in privinta faptului ca este necesar un lider care sa vada interesul intregului popor , dar un sistem de genul asta au tarile nordice care au un sistem democratic pus la punct cu tenta socialista . Treaba e ca aia si muncesc , nu ca pe santierele noastre sau ca in institutiile publice de la noi (cu exceptiile de rigoare ) . La noi in tara dupa ’90 nu s-a instaurat democratia , s-a instaurat un regim de furat , facut tot de proletarii autohtoni.
Hai sa-ti mai zic una faina despre eroul tau , desi meritul este mai mult al sovieticilor , a facut sclavi pe toti din tara asta . De la taranul care-si lucra propriul pamant si pana la intelectualul care avea o ocupatie pe masura capacitatilor sale , s-a ajuns ca toti sa fie lasati in p*** goala si fara nimic al lor , sclavi in fabrici si cap-uri .
Asa ca personal v-as da cu levierul peste dinti astora care veniti cu imnuri de mineri si texte ieftine , un trai bun isi asigura absolut oricine face treaba in adevaratul sens , dar probabil ca mediocrii vor sa o o frece prin sectiile de scularie ca pe timpul raposatului si sa aiba un trai mediocru .
Post scriptum :
Puneti fratilor osul la treaba si invatati sa va faceti treaba bine , daca vedeti ca nu-i de voi cartea nu va mai bagati la facultati private (unde te primeste fara bac) ca mai apoi sa va plangeti ca n-aveti de munca . Invatati o meserie bine si tineti-va de treaba pentru ca peste tot se cauta oameni care sa fie bine instruiti si dornici de munca .
Se invata la istorie despre Gheorghe Gheorghiu-Dej si nu mai stiu eu? Oare dece nu este trecut deloc in manualele de istorie? A fost un Roman adevarat, care si-a aparat tara de agentii sivietici si a curatat sistemul de dusmaii interni, l-a inscaunat practic pe Ceausescu, care a dus aceeasi politica, intr-un regim si mai intens. Multumesc pentru articol, ai un blog interesant
Pingback:Lui Ceauşescu i-a plăcut „Delirul” lui Marin Preda