De fapt, telefoanele sunt ascultate în România de când au fost instalate. Iar ascultarea se făcea direct în centrală, la cască, se stenografia discuţia şi apoi era bătută la maşină pentru cititorii de rang înalt. Pentru cazuri speciale existau şi dispozitive de înregistrare. Directorul Serviciului Secret de Informaţii Mihail Moruzov avea microfoane ascunse în birou şi un dispozitiv de înregistrat pe plăci, plus o instalaţie identică în Mercedesul de serviciu. Şeful serviciului tehnic al SSI Gheorghe Cristescu inventase un dispozitiv de înregistrare a convorbirilor pe sârmă acoperită cu un strat magnetic (un precursor de magnetofon). Există informaţii că discuţia dintre regele Mihai şi mareşalul Ion Antonescu din după-masa zilei de 23 august 1944 a fost înregistrată.
Oamenii informaţi ştiau foarte bine că telefoanele erau ascultate. În martie 1939, după ce Germania a invadat Cehoslovacia, industriaşul Nicolae Malaxa l-a trimis pe directorul său executiv Adrian Dumitrescu la Paris ca să vorbească de la un telefon public cu ambasadorul român la Londra Viorel Tilea. Aşa a primit acesta instrucţiunile în baza cărora a declanşat un tămbălău diplomatic european spunând că Hitler vrea să invadeze România. Malaxa ştia foarte bine că telefoanele din România erau ascultate.
Vă propun spre lectură stenogramele unor convorbiri telefonice ale lui Nicolae Titulescu din anul 1936 pe care le-am găsit în dosarele regelui Carol al II-lea. În acea vreme Titulescu tocmai ce fusese mătrăşit din funcţia de ministru de Externe şi încerca să îşi păstreze imaginea curată. În seara zilei de 1 iulie 1936 Titulescu vorbeşte cu directorul ziarului Universul Stelian Popescu şi cu ministrul de Externe Savel Rădulescu. A doua zi Titulescu vorbeşte iar cu Stelian Popescu căruia îi spune că probabil ministrul de Interne Ion Inculeţ „a citit fişele noastre telefonice de azi dimineaţă” (pagina 7 din imaginile de mai jos). Am găsit rătăcite multe astfel de stenograme: erau ascultate şi telefoanele din cârciumi, hoteluri, instituţii publice – fără milă şi fără îndurare.
Pingback:Securitatea lui Carol al II-lea | Homo Ludditus
din câte se pare obiceiul e valabil pentru întreaga lume. orice serviciu secret face asta. mai ales în zilele noastre.
Dracie!! Dar asta e extrem de interesant!! Mi-aduce aminte de „Romania cu si fara Antonescu” de Gh. Buzatu, – o colectie fromidabila de arhive si aia.
Interceptarea corespondentei este o chestie foarte veche, cu toata inviolabilitatea corespondentei.
Nu exista in lume nici un operator telefonic care sa nu fie obligat prin lege sa puna la dispozitia serviciilor secrete o interfata de acces direct la centrala, pentru a avea acces direct la convorbire (sunt multe detalii tehnice aici). Asta e chestia legala.
Chestii ilegale sunt destule, si nu neaparat legate de serviciile secrete. Sigur, filmul „The Net” (cu S Bullock) e destul de pueril dar sugereaza totusi destul de multe.
Dupa parerea mea de cand s-au inventat telefoanele se asculta. Am o vaga banuiala ca tot ceea ce se inventeaza (telefoane mobile, internet.. etc) sunt inventate pentru monitorizare, pentru tinere sub control.
Pingback:Prezumtiva stenogramă a convorbirii dintre Regele Mihai şi Antoneşti, din 23 august 1944 | tudorvisanmiu