O figură stranie a perioadei comuniste din România. Plin de contradicţii, în timpul cât s-a aflat la putere represiunea a atins cote maxime şi în acelaşi timp s-a declanşat procesul de apropiere de Occident a României comuniste. Din păcate nu există o biografie obiectivă a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, doar condamnări vehemente. Aşa că am făcut o listă cu cinci motive pentru care Gheorghe Gheorghiu Dej este un personaj fascinant pentru mine:
- Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un supravieţuitor. A supravieţuit închisorilor, epurărilor staliniste, luptelor interne dintre comuniştii din România. De fiecare dată a câştigat, şi-a ales cu grijă aliaţii, nu a rămas niciodată în minoritate. A preferat să-i lase pe alţii să conducă atacurile şi să îşi asume riscurile, dar când a fost nevoie a ieşit în faţă şi a preluat el însuşi ofensiva.
- Gheorghe Gheorghiu Dej a scos Armata Sovietică din România. Până în 1958 România a fost practic sub ocupaţie, aici fiind permanent staţionate trupe sovietice. Din tot lagărul socialist, doar Iugoslavia şi România au fost lipsite de trupe de ocupaţie sovietice.
- Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus planului Valev care avea în vedere transformarea României şi Bulgariei într-un hinterland agricol pentru ţările socialiste industrializate RDG, Cehoslovacia şi URSS. Dezbaterea este în continuare valabilă – există presiuni pentru transformarea României în ograda din spate a Uniunii Europene.
- Gheorghe Gheorghiu Dej a ridicat în faţa sovieticilor chestiunea Basarabiei într-un mod foarte ingenios: academicianul Andrei Oţetea a publicat o serie de manuscrise ale lui Karl Marx în care scria negru pe alb că Basarabia este românească şi a fost ocupată samavolnic de ruşi. Sovieticii au rămas fără replică: nu puteau spune că Marx minte. Nu s-a schimbat nimic, însă sovieticilor li s-a adus aminte că Basarabia este românească tocmai când se aflau la apogeul puterii lor.
- Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un dictator sângeros. Oricine s-a ridicat împotriva lui sau i-a contestat în cel mai mic fel autoritatea a dispărut – fie fizic, fie din viaţa publică. Victimele lui Gheorghe Gheorghiu Dej alcătuiesc o listă lungă de personaje de vârf (nu toate simpatice!): Ştefan Foriş, Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca.
O fi facut el si ”fro 2 chestii bune” (departarea de Moscova, plecarea trupelor sovietice) dar raul capital care a fost distrugerea ”intelighentiei” romanesti, a stundetimii (mai ales la Pitesti) si a paturii taranilor mijlocii sunt atat de odioase incat orice tablou obiectiv al acestui personaj nu poate fi decat hidos, sinistru…
ERATA: scuze pentru dezacord: ”relele capitale care au fost”…
Oricare ar fi fost conducatorul în acea perioada, dupa tâmpenia regelui, primea automat acest stigmat. Nu stiu însa câti dintre ei ar fi încercat sa scoata pe rusi afara (Honecker construia zidul despartirii, Dej preciza „politically corect” apartenenta Basarabiei la RO; megiesul Rakosi inventa tactica salamului si-i chema pe rusi, Dej îi dadea afara pe rusi).
Fiecare lider din acea perioada are pe constiinta sute de mii de intelectuali, distrugerea economiei de tip capitalist, instituirea partidului unuic samd.
Mi se pare nedrept ca singurii conducatori stalinisti/comunisti prezentati ca „raii railor” pe wiki sa fie români. O scurta privire ajunge sa vedem ca toti au facut relele de care e acuzat Dej, nici unul nu a facut ceva bun, cu toate acestea ei au nota 10 la purtare. Nu spun ca Dej trebuie sa iasa bine din acest motiv, spun numai ca nu trebuie sa-l demonizam excesiv.
Ca asa e românul impartial, totul sau nimic. :)
Haus şi dezordine, partidele tradiţioniste eclipsate de puterea minţii. Cele trei puteri aveau interese majore în România. Regele Mihai I, naiv, loveşte ţara şi interesele poporului prin îndepărtarea de la putere a Mareşalului Antonescu într-un moment critic. Maniu, mâhnit de acţiunea regelui naiv, nu satisface invitaţia premierului Britanic, clacând un moment istoric. Istoria însă sa răzbunat. Gheorgiu-Dej, poate fi considerat „Doctorul” care a cusut Harta României şi a adunat poporul sub un singur Drapel. Comentaţi daunele plătite, după război, foametea, dar, şi industrializarea ţării precum şi învăţământul obligatoriu.
Maniu si-a semnat condamnarea la moarte în 1930, când l-a adus pe Carol înapoi – cine urma s-o îndeplineasca era doar decis de conjunctura. Toate actiunile lui îmi indica mie un politician de Dâmbovita, asa cum s-a încetatenit azi expresia: adica un politician extrem de abil în hatisul local, dar caruia îi scapa viziunea. Daca e adevarat ca n-a participat la Unire, în 1918, asa cum posibil fals sustine biografia sa oficiala, ci era la Viena, atunci pot spune ca a ratat absolut toate momentele istorice din viata sa, fie prin absenta, fie prin decizii gresite. Chiar si faptul ca un curtean lingau a avut mai multa influenta pe lânga Mihai în 1944 decât seful celui mai mare partid politic din România spune multe.
Ana Pauker şi Vasile Luca au fost scoşi pe linie moartă la ordinul lui Stalin, într-un proces care afecta TOATE partidele comuniste. Dej a avut abilitatea de a-i ţine în continuare acolo. Afacerea Foriş este încurcată.. foarte încurcată. Ca şi cea a procesului Pătrăşcanu. Încă nu mi-a picat în mână cartea Laviniei Betea despre dosarul Pătrăşcanu.
Comunismul si islamul sunt doua motive pentru care calatoria in timp si modificarea istoriei asa cum o stim azi sunt perfect justificate.